Răspunsurile la stres ale agenţilor de securitate

Folosirea alcoolului şi al tutunului în scopul de a anihila trăirile afective negative în afara serviciului (dedându-se la excese uşor observabile) sau chiar în obiectiv, după ce acesta a fost introdus pe căi ilegale. Fumatul excesiv apare ca o tentativă de detaşare faţă de situaţia problematică şi de descărcare a tensiunii nervoase prin gesturi stereotipe.
Explozii emoţionale. Izbucnirea nervoasă este o particularitate importantă, şi în acelaşi timp, o consecinţă a stresului. Este o stare extremă a reacţiei la stres, stare subiectivă fizică, emoţională şi de epuizare mentală, care are loc ca rezultat al implicării de lungă durată într-o situaţie de solicitare emoţională (Pines, 1988). Atunci când stresul este ridicat, autocontrolul scade, iar furia poate izbucni din motive neîntemeiate, însoţită de trăiri emoţionale intense.
Manifestări şi reacţii fiziologice şi psihomotorii. Apar ca forme ale expresiei, sunt relativ uşor observabile şi denotă o stare de disconfort psihic accentuat, permanent sau tranzitoriu. Diversitatea lor este ridicată şi constau în paloare, faţa crispată, tremurat, transpiraţie abundentă, vorbire incoerentă, privire „rătăcită”, mişcări necoordonate, rigiditate în mişcări, plâns.
Randament redus. Agentul de securitate nu reuşeşte să îşi ducă la bun sfârşit sarcinile de serviciu comparativ cu perioadele anterioare.
Manifestări dezadaptative exprimate verbal de către agenţi: se plânge că este obosit, are dureri de cap, goluri în stomac, îi bate inima foarte tare, are în permanenţă gura uscată, afirmă ca îi este frică, îşi exprimă neîncrederea. Ignorarea acestor semnale pe motivul că ele nu sunt decât tertipuri pentru sustragerea de la serviciu este o greşeală. A anticipa apariţia unui eveniment deosebit de grav este de cele mai multe ori o iluzie. Statistic vorbind, evenimente de genul sinuciderilor, părăsirii postului, accidentările diverse vor apărea mereu, atâta timp cât va exista un serviciu de pază.
Conduitele deviante în serviciul de pază. Datorită regimului activităţii, agenţii din serviciul de pază se află intr-o condiţie psihofiziologică problematică, calitatea veghii fiind profund modificată şi reactivitatea acestora diferită de cea din stare normală. Conform opiniei psihologului Mihai Turcu (1997), aceste modificări afectează nu doar starea de conştienţă, ci şi cea de conştiintă. Astfel, la persoanele vulnerabile sub aspect neurologic, serviciul de pază va decompensa fragilitatea, iar la cei fără astfel de afecţiuni se vor dezvolta formule de funcţionare cerebrală de tip spasmofilic. Din studiul său mai reiese faptul că serviciul de pază executat permenent afectează inevitabil, din punct de vedere neurofiziologic şi psihic, agenţii de securitate.
Oboseala se instalează atunci când starea de stres devine cronică, iar subiectul intră în faza de epuizare. În plan subiectiv intern, obosela este trăită ca stare de epuizare energetică, de slăbiciune, de scădere a capacităţilor de concentrare şi mobilizare, iar în plan comportamental se leagă de producerea unor reacţii de apărare şi de trecere în repaus sau de comutare la o altă activitate cu rol compensator. (Golu, 2004) Oboseala nervoasă şi posibilităţile reduse de compensare/recuperare reprezintă, în sectorul securităţii private, “inamicul numărul 1″ în menţinerea unei stări psihice echilibrate, favorizând apariţia manifestărilor dezadaptative.
Efecte asupra procesării informaţiilor. Stresul cronic determină efecte asupra memoriei, timpului de reacţie, preciziei şi performanţei într-o mare varietate de sarcini (Smith, 1990). În plus, persoanele aflate sub stres au adesea dificultăţi de concentrare a atenţiei. Stresul conduce la reacţii premature la stimuli şi creşterea erorilor pe sarcini cognitive (Swenson & Manle, 1993).
Răspunsurile la deprivarea de somn sunt scăderea rapidă a atenţiei, care duce la omiterea unor semnale importante, slăbirea capacităţii de concentrare asupra unei activităţi pe o perioadă mai lungă, lentoare în reacţii, apariţia unor stări de depresie, iritabilitate, etc.
Răspunsuri la stările de teamă şi frică. Agentul conştientizează pericolul probabil ca fiind mare, amplificând nesiguranţa şi neîncrederea în forţele proprii. În această situaţie, activitatea psihică a agentului de securitate îşi pierde integritatea, tinde să se dezorganizeze, percepţia, memoria, gândirea funcţionează la nivel scăzut. Starea de teamă diminuează considerabil randamentul în muncă, subrezeşte sănătatea şi slăbeşte capacitatea de decizie.

, ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: