Starea de vigilenţă continuă şi oboseala

Se manifestă atenţia în expectativă când este aşteptat un anumit eveniment sau semnal la care trebuie să se reacţioneze prompt, vorbind, în acest caz, de vigilenţă. A fi atent presupune a fi dinainte pregătit pentru ceea ce urmează să întreprinzi, a nu fi luat prin surprindere, a te orienta cu anticipaţie în câmpul evenimentelor, etc. Necesitatea obiectivă a unor asemenea “reglaje” permenente este dată de complexitatea ambianţei şi situaţiilor în care se desfăşoară activitatea, de caracterul aleatoriu şi adesea imprevizibil al factorilor ce pot interveni pe traiectoria ei.

Atenţia este o condiţie bazală a percepţiei, care are un caracter fazic, în opinia lui Golu (2004): orientarea, explorarea, detecţia, discriminarea şi interpretarea. În condiţii de oboseală, câmpul perceptiv este afectat în mod negativ, afectând astfel calităţile de pază ale angajatului. Percepţia depinde de o mulţime de variabile externe. Legat de aspectul intensităţii, o acţiune de intensitate slabă, liminală, va produce o imagine perceptivă vagă, estompată, agentul de securitate având serioase dificultăţi în discriminarea şi identificarea corectă a stimulului. Va fi obligat la o concentrare deosebită a atenţiei, la o mobilizare maximă a încordării voinţei. Atenţia concentrată se afla într-o strânsă relaţie cu oboseala. Din legile psihofizice ale sensibilităţii (Golu, 2004), putem aminti legea oboselii, care se concretizează, pe de o parte, în scăderea considerabilă a nivelului sensibilităţii şi a capacităţii rezolutive a analizatorului, iar pe de altă aparte, în apariţia unor senzaţii de disconfort şi instabilitate.

După sursa care o generează, oboseala senzorială este de trei tipuri: de suprasolicitare, de subsolicitare şi de aşteptare. Oboseala de subsolicitare apare ca rezultat secundar al scăderii tonusului general de excitabilitate al scoarţei cerebrale, din lipsă de stimulare externă, iar in cea de aşteptare, atenţia este concentrată pe termen lung pentru a nu se omite semnalele de avertizare, semnale care pot să nici nu apară. Exista şi tendințe catre suprasolicitare a atenţiei în paza, în special la agenţii de securitate nevrotici (care au o notă ridicată la nevrotism), la cei care exagereaza inutil în indeplinirea unei sarcini (deşi aceştia sunt într-un numar extrem de mic), cat şi la cei care au o notă crescută la anxietate.

Ca urmare a încordării neuropsihice, în cadrul analizatorilor implicaţi, se instalează oboseala, cu efecte în toate cazurile negativ, de la scăderea performanţelor la sarcinile perceptive, la o stare generală dezagreabilă. În timp ce vigilenţa presupune aşteptarea pasivă a apariţiei unui stimul semnal, căutarea înseamnă cercetarea activă a lui, presupune scanarea mediului pentru trăsături specifice, ridicând probleme atunci când stimulul target nu are trăsături particulare, distincte.

, ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: