Controlul agresivitatii – o practica buna sau rea?

Autocontrolul este capacitatea unei persoane de a-si controla emotiile, dorintele si actiunile, este capacitatea de a separa sentimentele de actiuni. Cand lasam emotiile sa ne dicteze actiunile si luarea deciziilor, capacitatea de a obiectiviza ceea ce facem ne este impiedicata. Din prisma acestui lucru, controlul emotiilor pare a fi un lucru dezirabil. Dar atunci cand aducem in discutie gradul de libertate, de autocontrol al agentului de securitate (eventual dotat si cu o arma letala) fata de impulsivitate?

Societatea ne spune ca a actiona intr-un mod agresiv sau violent fata de ceilalti este inacceptabil. Daca fiecare dintre noi ar actiona la un moment dat intr-un mod violent cu celalalt, actionand impulsiv, intr-un final aproape toti am fi ucisi, deci ar avea sens controlul agresivitatii. Si totusi, ultimele studii asupra agresivitatii conduc la ideea ca un control prea strans al impulsurilor si al agresivitatii, paradoxal, poate conduce la acumulari interioare si descarcari bruste sau necontrolate, incidente ce pot fi provocate chiar si de incidente minore. Un autocontrol inalt poate indica un conflict potential instabil intre impulsurile agresive si un autocontrol prea rigid, situtie care poate conduce un agent de securitate hipercontrolat la o izbucnire de agresivitate neasteptata sau/si disproportionata. Autocontrolul agresivitatii nu mai pare un lucru chiar atat de bun acum, nu-i asa?

Daca vorbim de selectia agentilor de securitate din punctul de vedere al capacitatii de autodisciplinare si dominarea impulsivitatii, este lesne de inteles de ce sunt de preferat agentii amabili, precisi, cumpatati, fideli, demni de incredere, si nu aceia nesocotiti, incapatanati, impulsivi, colerici, usor iritabili, nerealisti sau individualisti.

Desi detinerea unei arme nu poate transforma personalitatea agentului de securitate, poate activa un comportament agresiv aflat in stare latenta. Din acest motiv, este obligatia specialistului ca atunci cand elibereaza un aviz de “apt psihologic” pentru obtinerea permisului de port-arma, sa caute normalitatea psihica a agentului de securitate nu in ipostaza ei statica, ci in cea reala, dinamica, sa nu se axeze doar pe constatatea structurii de personalitate a acestuia in momentul examinarii, cat pe imaginarea prin anticipare a comportamentului agentului de securitate intr-o situatie critica.

, , ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: