Izolarea obiectivului

Izolarea obiectivului se referă, în primul rând, la posibilităţile reduse de comunicare şi contact cu ceilalţi. Omul este o fiinţă prin excelenţă socială, iar comunicarea cu semenii săi reprezintă o nevoie imperioasă atât pentru a-şi face cunoscute gândurile, sentimentele, dar şi pentru a primi sprijin şi suport. În condiţiile în care el se află departe de semenii săi este foarte probabil să apară temeri, anxietăţi sau sentimente de abandon. Izolarea afectează modul de comunicare cu ceilalţi, acestea putându-se face adeseori numai prin mijloace tehnice şi nu prin contact direct de tipul „faţă în faţă”. Mai mult chiar, posibilităţile de a se interveni în situaţia în care agentul din postul de pază este într-o situaţie dificilă scad pe măsură ce gradul de izolare este mai mare. Disponibilităţile fizice şi psihice ale agentului sunt solicitate intens în condiţii de izolare, împrejurare cu efecte stresante accentuate. Lipsa de informaţii, insuficienţa sau chiar absenţa sprijinului din partea colegilor, posibilitatea ca cineva să pătrundă în zona în care agentul patrulează, toate coroborate ridică tensiuni psihice deosebite. Izolarea poate îmbraca ambele forme: izolarea obiectivă (ce presupune separarea fizică de alte persoane) şi izolarea subiectivă (sentimentul de singurătate şi lipsă de suport din partea altor persoane). Criteriile de apreciere a gradului de izolare sunt posibilităţile de contact cu corpul de pază, dar şi cu alte posturi (distanţa dintre ele, raza vizuală), timpul necesar de deplasare al subunităţii de intervenţie la postul respectiv, frecvenţa contactelor cu ceilalţi agenţi de securitate. Persoanele izolate au nivele mai crescute ale anxietăţii şi depresiei, izolarea având un impact negativ asupra copingului cu situaţiile stresante, relevă un studiu din U.K.,  J. Gammon 1998 “ Analiza efectelor stresante ale spitalizării şi a izolării asupra persoanelor internate” .

Executarea serviciului de pază într-un obiectiv izolat poate genera stări psihologice negative de nelinişte, teamă, plictiseală sau insecuritate, intensitatea şi efecte lor variind de la un individ la altul. Agentul de securitate izolat este întotdeauna supus unui pericol sporit şi, conştient de aceasta, el este solicitat suplimentar.

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: